Fericirea.

Cică "fericirea" e un termen abstract. Că nu poate fi studiată, catalogată, pusă în dosărele cu etichete şi apoi în sertare de birou, în ordine alfabetică.

Dar, pentru mine, fericirea are fețe, o identific sub forma unui amestec de ochi, buze şi nasuri, în diferite combinații.

Acum o săptamână, fericirea mea avea chipul schimonosit al vânzătoarei de la magazinul non-stop de alături, care mi-a cântarit şi luat banii pe alea două nenorocite de nectarine de care îmi era al dracului de poftă la prima oră a dimineții. Mi-a zis şi un "Mulțumesc şi eu!" obosit când îmi târam picioarele adormite către ieşire.

Acum 3 zile, fericirea mea s-a ascuns sub chipul unui copil care cunoaşte lumea asta de doar şase luni şi pentru care unghiile mele date cu ojă albastră, ieftină erau cea mai frumoasă minune. Ce contrast de forme şi mărimi s-a jucat între mâinile noastre, arta teatrului tactil, nu altceva! De-ar şti câte minuni albastre mai are de descoperit!

Ieri, fericirea mea nu s-a ascuns prea bine. Era aşezată cu mândrie in ochii ei pictați în mii de nuanțe de jad şi malachit şi pe genele-i țesute parcă în frânturi de Soare. Nici gura nu-i rămasese neatinsă. Fericirea mea îi murdărise colțul drept al zâmbetului, exact unde se întâlnesc, ca printr-un sacrificiu, buza subțire, timidă de sus şi aia îndrazneață, rebela cea de jos. I-aş fi şters pata de sentiment cu un sărut fugar, dar pun pariu că s-ar fi murdărit mai tare. Rămane pe altă dată totuşi.

Mâine, fericirea mea se va găsi unde o întâlnesc tot timpul, fără dar şi poate va lua forma mult iubită a chipului mamei mele. Fac rămăşag pe toate stelele că fericirea mea nu o să fie-n veci pierdută atata vreme cât pot zări cu-ai mei doi ochi trăsăturile faciale atât de cunoscute mie. Neprețuit îi e surâsul cald, de "Bună dimineața!" şi încruntarea autoritară a sprâncenelor când se gândeşte cu ce-a greşit să merite-o asemenea pacoste pe cap. Şaptişpe ani nu mi-au ajuns să mă satur de arta feței ei, iar o eternitate de clipe de aş avea la dispoziție, jur că le-aş petrece, nenumărate, încercand să desluşesc tainele tabloului pictat în chipul ei.

Nesuferită fericirea asta, să poarte ea atâtea fețe într-o singură viață...