Despre noi

Diana
  Hei! Um... Nu ştiu exact cu ce ar trebui să încep un blog, însă, am să încerc pe cât se poate să vă induc, dacă s-ar putea spune aşa, trăirile, emoţiile şi simţirile mele în ceea ce urmează. Printre viitoarele mele postări pe acest blog se vor număra şi vechile mele texte, reactualizate, dar şi postări de moment sau descrieri aleatorii.
  Pentru început, numele meu este Diana, de 17 ani exist în lumea asta.. ciudată şi tot de 17 ani încerc să-mi găsesc rostul printre vieţuitoarele pe două picioare. Merg la un liceu, hm... drăguţ, iar preocupările mele principale sunt cititul, scrisul şi serialele (bineînţeles, asta în vacanţe). 
  Nu ştiu exact ce aş vrea să fac în viitor, sunt prea multe variante asupra cărora ar trebui să mă decid, însa, cum scrisul este o pasiune de a mea, o să vă tot povestesc diferite întâmplări, aici. 
  Probabil nu voi posta poze cu mine, deoarece important este să-mi cunoaşteţi, în primul rând, gândurile.
  Îmi plac pisicile. Have fun! :)

Alexa
  Helău! Umbresc Pământul de şaptişpe ani şi lumea îmi spune Alexa. Îmi place să cred despre mine că sunt o complicată, neînţeleasă de societate şi de propria persoană. Citesc, gândesc, mă plimb şi, uneori, emit idei şi ipoteze despre subiecte ce-mi bântuie creieraşul. Ironia e salvarea mea, iar părerile altora înseamnă prea puţin pentru mine. Îmi plac pisicile, mirosul mării şi menta. Dreadhead de 1 an and still counting.

 Christian
Îngâmfat, aproximativ cu capul pe umeri, învăţat cu greul de la o vârstă fragedă. Trag cu dinţii de ce iubesc, nu las nici în ruptul capului. Cucereşte-mă şi-o să mă ai o viaţă lângă tine, trădează-mă şi-o să te ignor în cel mai sadic, demonic şi urât mod posibil. Subestimează-mă şi-o să-ţi demonstrez că imposibilul e doar o limită setată de societate, formală, metaforică, prost gândită. Iubesc cu foc, fără fum. Am învăţat că trebuie să fiu eu, că oamenii superficiali sunt naşpa. I-aş scuipa în ochi, aşa de mult îi agreez. Am învăţat recent că trebuie să-ţi urmezi inima, altfel n-o să treci niciodată de vreun prag major, emoţional, social. Nu ascult prea mult pe nimeni, când vine vorba despre mine. Suficient, cât să-mi extrag ideea pe care-o caut. Apoi mă las pierdut în amploarea gândurilor mele, care adesea mă omoară. Complicat din orice punct de vedere, eman foarte uşor, foarte ce vreau eu, prin fiecare por cu care-am fost încredinţat, trimis pe pământ. Jonglez cu stările de spirit şi te fac să contezi, dacă vreau. Nu sunt agresiv, dacă nu e nevoie de asta. Am învăţat că agresivitatea e un mod greşit de exteriorizare şi instigă la decizii prost motivate, extrem de greşit formulate, care au ca urmări fapte urâte. Nu-ţi arăt când mă doare, nu-mi place să mă consideri slab. Nu sunt slab. Trec peste orice-mi stă în cale, mai ales dacă văd înainte un scop care mă atrage. Despre mine, hmm? Rămâne de văzut.